Punctul culminant al zilei a fost Colocviul „Elogiu eroinelor Războiului Reîntregirii Naționale”, și prezentarea volumului „Eroinele României Mari. Destine din linia întâi” volum editat de Muzeul Național al Literaturii Române și prezentat de Prof. Dr. Adina Berciu Drăghicescu și Dl. Cercetător Dr. Mihail Ipate, autori ai acestui volum.. Tot aici, printre alții Președinta Societății Ortodoxe a Femeilor Române - Iași, D-na Daniela Naclad, a adus în lumină aspecte mai puțin cunoscute din implicarea femeilor în lucrarea de reîntregire a neamului. Doamna Președintă a început lucrarea cu un gând de cinstire pentru „Femeia româncă de atunci, anonimă sau nu, femeia de pe front, femeia de pe tron, din orfelinate sau din Sfatul Țării, dar, în aceeași măsură, femeia de acasă, femeia sensibilă dar puternică, frumoasă și hotărâtă, care și-a asumat toate grijile gospodăriei, rolul de mamă singură, veșnic rugătoare, în neliniștea permanentă de starea soțului ei, a tatălui, a fratelui, aflați în prima linie a frontului. Toate acestea sunt eroine.” Din pleiada femeilor jertfitoare cunoscute, se numără Ecaterina Teodoroiu, învățătoarea din Târgu Jiu, care a intrat pe front în Primul Război Mondial ca asistentă medicală și a sfârșit conducând un pluton de infanterie la doar 23 ani, dar și Măriuca Zaharia, copila de numai 12 ani, care și-a dat viața pe câmpul de luptă afirmând: „vreau să fac și eu ceva pentru Țară”. Un rol covârșitor l-a avut Regina Maria, soția Regelui Ferdinand, care a devenit regina a tuturor românilor, „ctitoriță a României Reîntregite”.
Elena Alistar Romanescu, prima femeie medic și fiică de preot, Președinta Ligii Femeii Moldovence, a făcut parte din Sfatul Țării fiind și singura femeie delegată să ia parte la dezbaterea proiectului Unirii Basarabiei cu România, afirmând „acum ori niciodată noi trebuie să ne unim”. Principesa Alexandrina Cantacuzino a avut o contibuție importantă la înfiintarea Societății Ortodoxe Naționale a Femeii Române, în 1910, cu rol educativ, filantropic si religios, alături de Prințesa Olga Sturdza, membră marcantă a Societății Ortodoxe a Femeilor Române. Lucrarea a mai a adus în lumină un lucru mai puțin cunoscut: din mănăstirile Mitropoliei Moldovei au activat în cadrul Institutului de Caritate al Crucii Roșii 150 maici, iar din mănăstirile Mitropoliei Țării Românești, 80 de maici. Pe lângă unele mănăstiri pregum Văratec, Agapia, au funcționat orfelinate și spitale pentru răniții din război.
Totodată, din atelierele Mănăstirii Văratecși Agapia au plecat spre soldații răniți ai armatei române însemnate cantități de materiale sanitare și multe alte lucruri de folos pentru ostași. Monahiile care au activat în Cadrul Crucii Roșii rămân un model de dedicare și sacrificiu, iar crezul acestor maici jertfitoare este cuprins în cuviintele Monahiei Mina de la Mănăstirea Rămăiești, și ea infirmieră pe front „noi ne-am împlinit datoria nu ca niște oameni, ci ca niște ostași ai Domnului, făcând ascultarea până la capăt, la terminarea războiului.” Nu poate fi trecută cu vederea cuvântarea Părintelui Patriarh Miron Cristea, care definește rolul femeii în dezvoltarea neamului: „Viitorul este în mâna femeilor, penttu că ceea ce devine omul, aceea el devine pe urma mamei sale. Oameni cu suflet nobil au avut mame nobile și evlavioase. Furtunile, suferințele trec și omul se întoarce la credința sa, la acea credință pe care a învățat-o de pe buzele mamei sale, de aceea, dea Domnul să vă păstrați pururea credința”. Așadar, se cuvine să cinstim memoria acestor femei ce s-au făcut modele vii pentru noi și pentru generații ce vor urma.
Manifestările de la Muzeul Municipal, dedicate Zilei Naționale a României s-au încheiat cu vernisajul expoziției „Doamne. Jertfă și faptă în realizarea Marii Uniri.”
