Scurt istoric

Istorie Decembrie 3, 2014

Aflată lângă Mânăstirea Golia, Biserica Parohiei “Vovidenia” (cu hramul Intrarea Maicii Domnului în biserică) face parte din patrimoniul istoric şi arhitectural al judeţului Iaşi. Este o biserica de zid care, se pare, a fost construită în secolul al XVII-lea – după cum deducem din cea mai veche însemnare care se găseşte pe o icoană şi care indică anul 1645. Este o biserică orăşenească fortificată, uşor de asociat cu arhitectura epocii lui Vasile Lupu.

În secolul al XVIII-lea a fost reparat sistemul de boltire al cupolelor, iar în secolul al XIX-lea a fost renovată de Ioan Panaitiu. Ajungând, totuşi, în ruină, a fost reparată radical în 1902 de inginerul Virgil Hălăceanu. Cutremurul din 1977 a afectat şi biserica “Vovidenia” şi din acest motiv a fost restaurată între anii 1982 şi1983.

În 1995 ea a fost oferită spre folosinţă Asociaţiei Studenţilor Greci din laşi, la cererea studentilor greci care erau în număr foarte mare şi care studiau la diverse facultăţi, biserica fiind deservită, în decursul timpului, de mai mulţi părinţi slujitori ai Catedralei Mitropolitane care cunoşteau limba greacă. Asociaţia Studenţilor Greci a renovat biserica în anul 1995, iar din anul 2003 biserica a intrat în custodia Comunităţii Elene din Iaşi.

În anul 2006, deoarece numărul studenţilor greci era mic, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel – pe atunci Mitropolitul Moldovei si Bucovinei – a decis ca această biserică să ţină de Catedrala Mitropolitană şi să fie un paraclis al Catedralei Mitropolitane, iar Părintele Daniel Isai, fiind angajat al Centrului Eparhial Iaşi, a fost numit preot slujitor. Din acel an, slujbele religioase au fost savârşite în limba româna, cu excepţia zilei naţionale a Greciei (25 Martie) când se săvârşeau slujbe de pomenire a eroilor, la care erau prezenţi studenţi greci şi membri ai Comunităţii Elene din Iaşi, caz în care slujbele se săvârşeau şi în limba greacă.
De la 1 ianuarie 2010 sfântul lăcaş a devenit biserică parohială, preot paroh fiind părintele Daniel Isai.

Alături de cărțile vechi de care dispune, Vovidenia are în patrimoniu o icoană din 1824, dăruită de stolnicul și epitropul Ioan Borcilă și de soția sa, Anastasia. Se mai știe că în apropierea lăcașului funcționa cândva o școală domnească. De asemenea, din cimitirul care încojura biserica se mai păstrau, la începutul secolului XX, câteva pietre cu inscripții vechi românești și una grecească.
În anul 2005 s-a reuşit recuperarea de la Banca Naţională a tezaurului Bisericii care conţine monede din spaţiul german, bijuterii. O piesa interesantă şi de o mare valoare este o monedă mică din aur din perioada Împăratului Iustinian I, care are chipul acestuia imprimat pe una dintre feţe.

La finele anului 2009, mai precis în luna octombrie, în curtea lăcaşului de închinăciune a început construcţiaCentrului de zi pentru persoane vârstnice “Vovidenia” (finalizat în 2011). Imobilul are parter şi două etaje pe o suprafaţă totală de 900 metri pătraţi.